In spatele blogului

A new radio. A new me.

Oana — Mon, 10 Oct 2011 04:12:31 +0000

Crainicii de la Rasarit, in fiecare dimineata la Click FM. De luni pana vineri, de la 7 la 10

Cu mine si cu Ciprian Dinu.

Accept comentarii, laude, critici (constructive) si sugestii. Pentru reclamatii, mai ganditi-va o data

Personaje de poveste pe care le-am detestat

Oana — Wed, 16 Mar 2011 16:09:36 +0000

Mama Scufitei Rosii: cred ca ea a inventat conceptul cresterii copilului cu cheia de gat. Cucoana face figuratie doar la inceputul povestii, ceea ce demonstreaza cat de denaturata e: nu numai ca isi lasa unicul copil sa umble brambura prin padure, ea insasi o pune sa ii faca diferite comisioane (dintre care sufertasul pentru bunica ii va fi fatal, dupa cum se va dovedi. Fratii Grimm o scapa pana la urma reintroducand vanatorul din Alba –ca-Zapada sa rezolve urgenta, dar Charles Perrault e mai realist si o lasa sa crape; cred ca nici el n-o suferea pe ma-sa.

Dar sa revenim: mama Scufitei Rosii era sigur fie spalatoreasa, fie calcatoreasa, fie muncitoare la fabrica de paine sau in oricare alt loc in care se lucreaza in schimburi. Adica obosita si indobitocita de o meserie cu care s-a ales pentru ca nu i-a placut scoala. Maica-sa (adica bunica bolnava din padure) avea sigur facultate, stia franceza si sa cante la pian, dar ii murise barbatul in razboi si n-a putut razbi de una singura cu tampita de fie-sa, care a si ramas gravida cu Scufita Rosie inainte de a se marita. De maritat nici nu s-a mai maritat pana la urma de fapt, barba-su parasind-o inainte de nasterea copilului. Ca daca ar fi fost prezent, n-ar fi lasat-o in prostia ei sa-si trimita fiica prin padure cu o treaba care in mod normal i-ar fi revenit ei. Cand mama ta e bolnava, nu trimiti o ametita de 8 ani care nici restu’ de la paine nu stie sa il calculeze, cu placinte la bunica-sa. Alta tampenie, ca veni vorba: aia e bolnava, are nevoie de orice de la paracetamol la Xanax si tu ii trimiti placinte. Cred ca a facut-o doar de obligatie, sau ca sa se achite de faptul ca batrana i-a facut o scufita rosie nepoata-sii (tot ea saraca, ca fie-sa o ardea pe Facebook dand like la poze cu prajituri).

Inainte sa puna oareceurile pentru bunica in cosulet, mama Scufitei Rosii isi aminteste vag sa ii dea copilei niste sfaturi elementare, prin urmare atragandu-i atentia sa nu se joace prea mult prin padure si sa se fereasca mai ales de lupul cel rau. Zi sa innebunesti cucoana, ca tu asa ai fi facut! Si mai exact, cum l-ai fi fentat pe lupul cel rau, ca sunt curioasa? I-ai fi dat un ignore, ceva? Eu as fi decazut-o din drepturile parintesti, as fi pus-o pe bunica s-o adopte p-aia mica (de fapt, cred c-a si vrut la un moment dat, dar n-a fost de accord tuta) iar pe the idiot as fi pus-o femeie de serviciu la o multinationala cu 10 etaje.

La multi ani si in 2011. Amin!

Oana — Thu, 13 Jan 2011 15:31:12 +0000

Ultimul talcioc urban pe anul asta. Nu-l ratati!

Oana — Tue, 07 Dec 2010 16:03:25 +0000

Bucatar de placere

Oana — Tue, 30 Nov 2010 14:38:00 +0000

Noiembrie 2010. Revista Good Food

Asculta, gandeste si da mai departe. Radio Guerrilla. De 6 ani!

Oana — Mon, 29 Nov 2010 10:13:18 +0000

Va urma! Intre timp, s-a deschis cartea de urari!

It’s Scotland it is :)

Oana — Wed, 17 Nov 2010 15:24:39 +0000

Forget Mr Bean. Here is something better…

Momente speciale cu o parte din familia mea

Oana — Tue, 16 Nov 2010 16:24:37 +0000

Analiza introspectiva, dar gramaticala. Sau invers

Oana — Mon, 15 Nov 2010 15:30:14 +0000

V-ati gandit vreodata ca fiecare dintre noi are o obsesie, sau hai sa ma exprim mai bland, o preferinta gramaticala care tinde sa devina tic? Dupa cum la fel are si o fobie in exprimare pe care incearca sa o evite cu orice pret?
De pilda, mie imi plac mult propozitiile atributive (care incep cu “care” – qed) si apozitiile in nominativ. Imi plac subordonatele adversative ca dau culoare discursului si te mai deraiaza de pe un traseu CARE TINDE SA DEVINA PLICTISITOR (uite si a doua atributiva iesita natural), DAR IMI PLAC SI CELE CONSECUTIVE (uite si adversativa), pe care le folosesc indeobste ca punchline (adica un fel de concluzie neaparat haioasa care iti ramane in cap).
Nu-mi plac gerunziile, desinentele de orice fel, si daca stau bine sa ma gandesc, nici adjectivele pronominale posesive (acordurile in cruce de tip: “baiatul ale carui caiete”… cel putin ma sparg, mai ales in discursurile orale). Iar diateza pasiva e de-a dreptul lame. Imi plac in schimb diateza activ-pronominala( ex: m-am imbracat frumos) si dativul etic (unde mi-ai umblat?). Dar nu pentru ca as fi egotista, sau ceva. Uneori chiar nu ma iau in serios (pe mine, ma, m-).

Doru in revista Good Food

Oana — Fri, 12 Nov 2010 15:30:43 +0000

Deci cumparati revista de noiembrie, ca sa aflati si ce a gatit!